Producția de beton este un proces în care ritmul și repetabilitatea sunt esențiale. În fabricile Holcim, cărucioarele pentru transportul materiilor prime reprezintă componente critice, deplasând ciclic sarcini de până la 5 tone pe rampe abrupte. Înainte de modernizare, aceste sisteme se confruntau cu trei provocări principale.
În primul rând, pornirile și frânările bruște produceau șocuri mecanice puternice, ceea ce ducea la defectarea frecventă a frânelor și a altor componente mecanice. În al doilea rând, metoda de frânare utilizată (prin contracurent) era ineficientă din punct de vedere energetic. Motoarele de 18 kW consumau energie la putere maximă chiar și în timpul coborârii sarcinii. În cele din urmă, aceste schimbări bruște de funcționare generau vârfuri de curent care afectau calitatea alimentării cu energie electrică a celorlalte echipamente din fabrică.